Normarea muncii în sfera activităţilor practice

Normarea muncii în sfera activităţilor practice

Existenţa unui sistem de normare a muncii asigură beneficii multiple. La baza oricărui asemenea sistem stă norma de muncă. În cazul operaţiilor efectuate în mod curent, dacă norma nu există ea se poate stabili prin observarea muncii şi întocmirea unui studiu direct al timpului, utilizând o metodă specifică de măsurarea a muncii.
În cazul unor operaţii noi, normele pot fi stabilite prin estimare (cu o acurateţe îndoielnică) sau prin utilizarea unuia dintre procedeele bazate pe normativele de timp pe elemente.

Planificarea şi programarea producţiei
În acest context normarea muncii are scopul de a determina:

  • gradul de ocupare a executantului sau gradul de încărcare a maşinii;
  • sarcina pe maşină sau executant, care trebuie realizată într-un anumit sector de activitate;
  • efectul diferitelor metode de muncă privind aspectele de la punctele de mai sus;
  • datele de livrare ale produselor.

La planificarea şi programarea producţiei se va ţine seama de efectul variaţiilor de producţie generate de:

  • revizii ale maşinilor;
  • productivităţi ale executanţilor sub/peste nivelul normal;
  • absenţele de la program;
  • lipsa materiilor prime/materialelor, etc.

Stabilirea amplasării utilajelor şi manipularea materialelor
Factorii care au cea mai mare importanţă în astfel de cazuri sunt timpii de transport / deplasare a materialelor / executanţilor. Aceşti factori pot varia în funcţie de:

  • modul de amplasare a utilajului;
  • numărul de maşini deservite de un lucrător;
  • numărul de nivele (etaje);
  • metoda de manipulare a materialelor utilizată în cadrul aceluiaşi sector de activitate;
  • metoda de manipulare a materialelor utilizată în diverse sectoare de activitate;
  • pozitia utilajului în funcţie de produs sau procesul de fabricaţie.

Întocmirea bugetului şi optimizarea costurilor
La întocmirea bugetelor pentru cheltuielile de fabricaţie, normarea muncii va fi utilizată pentru a se determina:

  • costurile pentru muncile direct productive;
  • costurile pentru muncile indirect productive/deservire;
  • redistribuirea sarcinilor necesare la diverse volume de muncă;
  • activităţile om-maşină la diverse volume de muncă;
  • baza pentru repartiţia cheltuielilor generale.

Ca instrument pentru optimizarea costurilor, normarea muncii vă furnizează baza de măsurare a eficienţei după care se apreciază costurile muncii directe şi indirecte, precum şi gradul de utilizare a maşinilor.

Calculul costurilor şi fixarea preţului de vânzare
Normarea muncii are un rol important în calculul costurilor în scopul estimărilor economice. Este extrem de util ca la stabililrea preţului de vânzare (licitare) să se cunoască costul real de producţie cât şi variaţiile pe care le suferă costurile directe ale diverselor produse. Din acest punct de vedere normarea muncii poate fi folosită pentru a determina:

  • costul unui produs aflat în curs de fabricaţie sau care urmează să intre în fabricaţie;
  • efectul dimensiunii, formei, culorii, materialului, etc. asupra costului produselor;
  • costul lucrărilor pregătitoare punerii în fabricaţie în funcţie de costul depozitării, costul produsului, etc.

Planificarea manoperei
În acest scop normarea este utilizată pentru a se determina:

  • numărul de lucrători necesari;
  • meseriile necesare;
  • fondul de salarii;
  • necesarul de instruire;
  • etc.

Raporturile cu personalul
În relaţia dintre angajat şi angajator normarea muncii poate fi utilizată pentru a se determina/stabili:

  • obiectivele de performanţă individuală;
  • criteriile de evaluare a realizării obiectivelor de performanţă individuală;
  • sarcinile de muncă;
  • gradele de ocupare;
  • metodele de muncă noi.

Întrucât aceste raporturi sunt fundamentale în stabilirea unui climat favorabil de muncă, este necesar ca lucrătorii să dispună de toate informaţiile referitoare la normele de muncă respective.