Norma de timp reprezintă timpul alocat lucrătorului de nivel mediu, care are nivelul de competenţă profesională corespunzător şi lucrează după o metodă de muncă standard, în condiţii tehnice şi organizatorice precizate.

Norma de timp cuprinde informaţii ce vizează:

1) Norma de muncă propriu-zisă formată din:

• un cod alfanumeric necesar identificarii/înscrierii rapide a articolului de normă;
• articolul de normă ce cuprinde o descriere generală a lucrării ce trebuie executate;
• unitatea de măsură şi formaţia normată;
• timpul normat, exprimat în unităţi de timp sau monetare, pe unitatea de masură.

Având în vedere cele de mai sus, norma de muncă se prezintă ca o informaţie necesară identificării lucrării şi timpului necesar executării operaţiei respective. Norma de muncă se reprezintă printr-un număr de unităţi de produs pe oră sau printr-un număr de ore sau diviziuni de oră pe unitatea de produs.

2) Metoda de muncă ce cuprinde:

• o descriere amănunţită a procedeului de muncă prescris;
• timpii normaţi pe elemente, folosiţi în combinaţie pentru a determina durata totală a operaţiei respective.

Metoda de muncă se prezintă în general sub forma unei fişe de instrucţiuni pentru o anumită lucrare tip.

3) Detaliile referitoare la stabilirea normelor:

• domeniul de aplicare;
• condiţii specifice de lucru;
• condiţii tehnice specifice;
• condiţii de măsuratoare;
• situaţii centralizatoare cu date aferente studiilor de timp efectuate (graficele, calculele, aproximările efectuate, metodele utilizate la elaborarea normei, etc.);
• studiile de timp efectuate.

Exemplu practic - structura normei de timp