Norma de timp
- Răzvan Deac
- 1 aug. 2025
- 4 min de citit
Actualizată în: 23 dec. 2025
Ce este norma de timp? Cum se calculează? Cât de des trebuie actualizată? Având în vedere importanța normelor de timp în toate domeniile producției de bunuri și servicii, ne-am propus să răspundem la aceste întrebări în rândurile de mai jos. Pentru o mai bună înțelegere, la finalul articolului veți găsi un exemplu de normă de timp pe care o puteți folosi ca referință.
Cuprins
Ce este norma de timp?
1.1 Definiția normei de timp
Norma de timp (timpul standard, standard time) reprezintă timpul necesar unui lucrător de nivel mediu, care lucrează într-un ritm normal şi cu intensitate normală să realizeze o unitate de lucrare (produs), utilizând o metodă de muncă prestabilită (practică standard), în condiţii tehnico-organizatorice precizate.
Normele de timp pot fi folosite, fie ca atare, fie pentru stabilirea celorlalte feluri de norme şi în primul rând a normelor de producţie. Folosite de sine stătător, normele de timp sunt un instrument de management foarte valoros folosit în mod curent pentru:
Planificarea producției
Elaborarea planului de salarizare
Determinarea costurilor de producție
Estimarea creșterilor de productivitate
Identificarea nevoilor de training
Bonificarea salariaților performanți
Norma de timp se determină printr-un studiu de timp, proces asimilat de obicei cu acela de normare a muncii.
1.2 Exprimarea normei de timp
Normele de timp se exprimă în unităţi de timp-om (secunde-om, minute-om, ore-om, zile-om etc) pe unitatea naturală de producţie.
Pentru ca unitatea de măsură a normei de timp să poată fi deosebită de timpul consumat efectiv pentru realizarea sarciniii respective este necesar ca, pe lângă unitatea de timp, să se adauge şi noţiunea de „normă”. În felul acesta, norma de timp va fi exprimată în „ore-om-normă”.
În cazul lucrului în echipă, pentru a se cunoaşte precis unitatea de măsură la care se referă norma de timp, este necesar a se preciza dacă norma exprimă durata executării operaţiei de către întreaga echipă sau timpul de muncă necesar tuturor executanţilor individuali din colectivul respectiv. În primul caz, se va utiliza expresia de “ore-echipă-normă”, iar în cel de al doilea caz “ore-om-normă”.
Exemple de norme de timp:
Într-o linie de asamblare: „Norma de timp pentru asamblarea unui stator este de 7 minute-om-normă”.
Într-o farmacie: „Norma de timp pentru prelucrarea unei rețete compensate cu două repere este de 140 secunde-om-normă”.
Într-un departament de secretariat: „Norma de timp pentru emiterea unei adeverințe de salarizare este de 5 minute-om-normă".
Într-o fabrică de confecții textile: „Norma de timp pentru coaserea unei salopete este de 13 minute-om-normă".
În industria petrolieră: „Norma de timp pentru montarea conducte este de 4 ore-echipă-normă".
Împreună cu normele de producţie, normele de timp exprimă legătura directă dintre sarcinile de muncă şi timpul de muncă necesar pentru realizarea acestora.
Structura normei de timp
Pentru a fi validă, documentația normelor de timp trebuie să cuprindă informații ce vizează:
Norma de timp propriu-zisă
Metoda de muncă folosită
Detaliile referitoare la stabilirea normei
2.1 Norma de timp propriu-zisă
Norma de timp propriu-zisă este formată din:
un cod alfanumeric necesar identificării/înscrierii rapide a articolului de normă
articolul de normă ce cuprinde o descriere generală a lucrării ce trebuie executate
unitatea de măsură și formația normată;
timpul normat, exprimat în unități de timp sau monetare, pe unitatea de masură.
Norma de timp nu cuprinde doar timpul utilizat de lucrător pentru realizarea sarcinii de lucru (timpul productiv), ci și o valoare care ia în considerare atât factorii personali, de oboseală sau întârziere ce apar în mod normal de-a lungul zilei de muncă (timpul de întreruperi reglementate), cât şi randamentul lucrătorului!
Acest timp auxiliar (de adaos la normă) se va calcula pentru fiecare element de muncă, utilizând un factor de evaluare specific fiecarui element şi un factor PFD. Timpul de muncă neproductivă şi cel de întreruperi nereglementate, nu se cuprind în norma de muncă, aceşti timpi constituind timpul nenormat.
Având în vedere cele de mai sus, norma de timp se prezintă ca o informație necesară identificării lucrării și timpului necesar executării operației respective. Norma de timp se reprezintă printr-un număr de unități de produs pe oră sau printr-un număr de ore sau diviziuni de oră pe unitatea de produs.
2.2 Metoda de muncă
Metoda de muncă reprezintă modul de realizare a unei operaţii (de muncă), asupra căruia s-a căzut de acord. Aceasta cuprinde ordinea în care se succed elementele operaţiei de muncă (succesiunea de pași) și este rezultatul unui studiu de metodă.
Metoda de muncă este formată din:
o descriere amănunțită a procedeului de muncă prescris;
timpii normați pe elemente, folosiți în combinație pentru a determina durata totală a operației respective.
Metoda de muncă se prezintă în general sub forma unei fișe de instrucțiuni pentru o anumită lucrare tip.
2.3 Detaliile referitoare la stabilirea normelor:
Documentația normei trebuie să cuprindă o serie de alte informații precum:
domeniul de aplicare;
condițiile specifice de lucru;
condițiile tehnice specifice;
condițiile de măsurărare;
situații centralizatoare cu date aferente studiilor de timp efectuate (graficele, calculele, aproximările efectuate, metodele utilizate la elaborarea normei, etc);
seriile de date înregistrate în studiile de timp efectuate.
De fiecare dată când condițiile specifice, tehnice sau de mediu se schimbă, norma de timp trebuie actualizată.
Contactați Stentor Consulting pentru a afla mai multe!
Doriți să aflați mai multe despre normele de timp? Aveți deja un catalog de norme, dar acesta nu mai corespunde condițiilor actuale? Doriți să derulați un proiect de normare a muncii? Contactați Stentor Consulting pentru a discuta despre cum să obțineți rapid rezultatele dorite.
Comentarii